Rămân același iubitor al peroanelor. De fapt, nu cred ca le-am iubit vreodată, nici separat nici împreuna cu EA…

E doar frica cea care vorbește în noi. Cum dracu` sa iubesti ceva ce-ti provoaca  asteptare, teama ?

Vreau  să-ți spun că fac eforturi să nu mai cred în gări, nici măcar în cele stație finală.

Cât de greu e să te „reinventezi” acolo, pe peron. Să spui că-ți pasă, când de fapt Iți e indiferent demult, să o aștepți din reflex …

Încă nu mi-a trecut indiferența de EA, că pe asta, de MINE, o exersez mental în amurgul de disperare țipată.