O gramadă de vorbe îmi inundă creierul repetându-mi obsesiv imaginea pe care o aveam demult despre ploaie.E o dovadă de gândire simplistă să încurci lacrimile cu ploaiea. Lacrimile au trecut printr-un proces de fermentare, nu de distilare…

Ploaia e ca alcoolul si parfumul. Lacrimile sunt surorile vinului…Lacrimile se rostogolesc, dar nu cad…

Lacrimile împodobesc tristețea și pământul. Ploaia însoțește viața  si dragostea.Câd spun „Ploaia cade” nimeni nu vede nenorocirea din spatele constatării…

E accident sau sinucidere? Nu voi afla niciodată.