Noaptea pare să aibă ceva a’ la Eliade. N-am fost mort vreodată dupa proza fantastică, dar acum trăiesc inexplicabil viata mea de parcă ar fi a altuia. Mă muncește pas cu pas gândul că trebuie să ajung acasă. Am lăsat când am plecat FEREASTRA deschisă spre UȘĂ pentru că nu am aproximat niciodată distanța revenirii ca să-mi fie mai simplu să-mi încep regasirea …de la UȘĂ sau …de la GEAM.