Când eram puști îmi doream foarte mult să mă fac Dumnezeu. Optiunea mi-o schimbam ori de câte ori găseam ceva care, la vârsta, aia mi se părea mai tentant. Astfel am vrut să mă fac, în ordine: tramvaist, pilot, mâncator de coliva, musafir.

Chestia asta cu musafirul mi-a plăcut cel mai mult. Era maxim. Unde s-a pomenit ca un musafie să fie vreodată certat ca a spart vreo vitrină cu o nefericita minge de fotbal ?

Musafirul mi se părea atotputernic și de asta nu putem acepta ca in afara de mine mai vor si altii sa se faca musafiri. Gazda, „meseria de gazdă”, nu-mi placea deloc. Nu pot sa zic ca o uram dar nu-mi plăcea. Ca musafir e altceva…ești admirat,…ești tratat…ești băgat în seama…

Puteai să uzi și canapeaua fără ca nimeni să se supere.